duminică, 18 martie 2018

Un motan...

Motanul cu ochi de apa verde s-a tavalit in suc de morcov. Doar pe spate s-a tavalit.
Burta si-a dorit sa-i fie alba , gata oricind sa-si aleaga ce culoare pofteste.

Singur motanul in daramaturi scruta departarea de bordura bulevardului. E ora la care aparea omul cu barba inmuiata in suc de morcovi.

De unde venea barbosul la ora depriveala a motanului ?

Venea dintr-un loc, unde ajunsese mai devreme de ora patru a dupa amiezii.

Ajunsese ca infiecare zi, cu sacul plin, cu picioarele taras , cu bataturile fis-fis, slab si cit poate el de drept , an de an, an dupa an.
 !

Sacul plin , plin cu ,,sticle`` de plastic, sticle goale mototolite , cat mai mototolite, cu cat mai putin aer...

Motanul morcoviliu adulmeca aerul pana in departare. Pana la bordura bulevardului.
Mirosea a barba morcovilie si a tocana de cartofi. Cineva a avut o portie de dat !

Si azi a fost frig !

Si motanul a ramas singur ... Singur in daramaturi , iar de jur imprejur atatea cladiri goale cu lacate pe usi, cladiri reci care se inalta pana la cer.

Ramas bun, motanule...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu