Cand ne viseaza, Constantin Brancusi ne spune ...

“Am venit să vă aduc bu­curie curată. Bucuria – pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Priviţi lucrurile până când o să le vedeţi, până când vi se arată bucuria lor. Eu aproape de Dumnezeu le-am văzut. (…) O pasăre fără somn care vrea să fie om. Vreau ca pasărea mea să umple tot văz­du­hul. (…) Oameni înapoi la natură, la cuminţenia pământului. La iubire. Iubirea cheamă iubire. A iubi? A zbura? Toată viaţa am cântat esenţa zborului. (…) Artiştii sunt cei care au omorât arta! În artă nu trebuie să fie străini! Lumea poate fi salvată prin artă! Pentru că ceea ce legi tu aici pe Pă­mânt se leagă şi-n Ceruri. Arta nu este întâmplare. Arta este iubire. Numai aşa îi putem mul­ţu­mi lui Dumnezeu. (…) Viaţa trebuie luată de piept. Viaţa e ca ba­nul. Trebuie să ştii cum s-o prinzi şi cum s-o risipeşti. Eu cu veselia am dus-o. Mizeria era crun­tă. Dar alunecam deasupra ei cu veselia. Eram tânăr, iubeam viaţa şi mă bu­curam. Bucuria cu care lucrează ar­tistul e inima artei sale. (…) Când încetăm la a mai fi copii suntem deja morţi. Copiii, numai co­piii, posedă acea bucurie esenţială. Asta vreau eu s-aduc cu sculpturile mele”.